„Au stins stelele cu tunuri,
Stelele au murit pe acest cer frumos de toamnă
Așa cum memoria pălește în creierele
A acestor bieți bătrâni care încearcă să își amintească
Acolo eram noi, murind de moartea stelelor
Și pe fruntea întunecată cu strălucirea ei lividă
Nu știam ce să spunem în disperare
Au ucis până și constelațiile”.
Guillaume Apollinaire - 1918
